Citate favorite (207) ”Investigațiile unei anumite pisici” de Katja Kettu

 

Roman ce ne prezintă destinele zbuciumate ale membrilor unei familii finlandeze, dar și al Finlandei, înfățișate de autoare cu farmec și pricepere.

Scriitoare și jurnalistă,  regizoare de filme de animație și de videoclipuri muzicale, precum și solistă a unei trupe punk, Katja Kettu, s-a născut în 1978 în Laponia. Ea a studiat literatura în Finlanda și regia de film în Marea Britanie și a scris mai multe romane-bestseller și proză scurtă, câștigând numeroase premii. Pentru romanul ”Investigațiile unei anumite pisici”, din 2023, autoarea a primit Premiul pentru literatura Laponia. Cărțile ei sunt publicate în peste douăzeci de țări.

Viața eroilor romanului este urmărită de o entitate supranaturală întrupată într-o pisică, trimisă cu această misiune de ”Biroul de Investigații al Formelor de Viață și al Înaltei Străluciri”. Chiar dacă modalitatea de investigare este fantastică, întâmplările – individuale și colective – corespund neabătut realității.

Pisica poate călători în spațiu și în timp, pendulând între viața strămoșilor Eeva și Mahti  de pe o insulă îndepărtată din nordul Finlandei, la începutul secolului XX, și viața strănepoatei, Scriitoarea, în capitala Helsinki, la începutul secolului XXI.

Istoria familiei întemeiate de Eeva și Mahti în urmă cu o sută de ani, presărată cu mici bucurii și cu teribile suferințe, se împletește cu istoria tragică a unei Finlande sfâșiate de un război civil și ocupate când de armata rusa, când de armata germană, când de amândouă aceste puteri. Impresionante sunt și incursiunile în natura frumoasă și sălbatică a acestei țări, precum și în obiceiurile și tradițiile milenare ale poporului său.

”Mi se pare uimitor cum omul se poate lăsa cuprins de fanatism și nebunie atunci când în jur are alții asemenea lui adunați la un loc, iar careva din grup face destul tărăboi încât să îi incite și pe ceilalți.”

”Acea perioadă de război de la începutul anilor 1940 e numai haos. Oamenii mor. Animalele domestice mor. Dar cred că cel mai cumplit lucru e panica naturii din acea perioadă. Pinii zbiară puieților lor aflați la sute de kilometri depărtare că urmează distrugerea. Dar încotro să fugă copacul? Încotro să-și găsească scăparea puii de măcăleandru sau de pițigoi siberian? Nicăieri. Iată-i fragili în fața dimineților ucigașe pe care omenirea le aduce nepăsătoare.”

”La un moment dat măcelul trebuie să fie oprit, părinții să fie trimiși acasă, soțiile omorâte ale partizanilor să fie îngropate, copiii lor trebuie să fie crescuți, ca să aibă cine ara pământurile, împacheta chibriturile, tăia carnea macră în abatoare. Desigur, pentru multă vreme a rămas neclar dacă poporul de rând a fost umilit îndeajuns, pentru că, până la urmă a fost învățat să citească, i s-a pus în mâini o presă tipografică, după care nimic n-a mai fost la fel. Clasa de jos nu trebuie să fie învățată să citească, asta era teza Bisericii Catolice și chiar acolo a adăugat Martin Luther, urmat de Agricola, că atunci când omul de rând învață să citească, învață să gândească.”

”Încerc până în ultimul moment să îl împiedic pe Mahte să plece. Înalț rugăciuni către furtuni, către puterea vântului, a înghețului și a zăpezilor, ca să nu se poată porni la drum. Arunc asupra lui ape curgătoare, mlaștini de netrecut, îl previn că toate spurcăciunile subpământene din răsărit stau la pândă și dulăii demonilor ies lătrând din orice crâng.”

”Am încălzit bine sauna și am zis cuvintele magice: Abur bun, abur bun, abur dulce și clocotitor alungă pe dată duhul îngrozitor. La început n-am simțit că primesc vreun ajutor. A trecut ceva vreme și a trebuit să spun de mai multe ori de la început și să-i dau bărbatului meu ierburi, să-l ung cu alifii. Din timp în timp se prăbușea într-un somn adânc, dar apoi se înviora. Și o ușurare i-a revenit în privire. Am pomenit toate sufletele bune și spiritele să-mi vină în ajutor. L-am hrănit pe moșneagul focului și m-am rugat lui.

În cele din urmă, grija mea l-a ajutat.”

Citatele au fost preluate din volumul ”Investigațiile unei anumite pisici” de Katja Kettu, publicat de editura Humanitas în anul 2025.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.